am o armata de ganduri
tropotind
pe strazile mintii mele

cu cizme grele
in mers solemn
se plimba toata ziua
prin capul meu

sunt bine?
sunt eu?
sunt oare la locul meu?
sunt toata?
sunt de ajuns?
sunt ceea ce trebuie?
ceea ce sunt?

cu ce arsenal
sa imi astept
iubitul sa il strang la piept?
ce arme fermecate
sa gasesc
atunci cand el in gura mea
un singur lucru va afla
netotul

iubitul meu, nemangaiat,
pe drumurile inimii mele
nu se ajunge nicaieri
nu sunt nici apa
nici piper

as vrea sa stii
fara sa-ti spun
ca intr-o zi ca ieri, ca azi
o sa iti par
din calti si paie incalcita
un pic mai mica

armata gandurilor mele
ce trece negresit prin mine
sa-mi apere granitele de tine
imi inchide inima
in cutii muzicale
sa rasune dulce-strident
peste tacerea ta de confident

iubitul meu nemangaiat,
daca-ntr-o zi te vei uita la mine 
si eu voi fi plecata
te rog
sa stii
ca in armata-s inrolata.